Scriu ...
Povesti cu zane ce se-arata,
Seara pe la fereastra
In lumina lunii ,danseaza...
Pe valul ce le conduce
Spre unica traire
De a simti iubire .
Soptesc, cantandu-si fericirea,
A lor chemare-o simt in noapte
Si ma trezesc,simtind iubirea
Invatisata in vanturi calde.
Ai simtit a mea chemare?
Ai fost cel ce l-am strigat sub cerul liber,luand forma de dorinta arzatoare.
Si ai venit,eu te-am simtit
Din prima clipa,te-am privit
In ochii verzi ,nedumerit erai
Intelegand apoi si tu ca sunt fata pe care o strigai.
Iubesc sa simt trairea pura
Ce ma-nvaluie adesea
Spre ai tai ochii ridic privirea
Si,oglindind spre poarta sufletului trec,simtind a lor chemare.
Ma gandesc atunci,acesta esti tu oare?
Si vad cum totul se transforma
Un simplu pas este de la fericire la ura.
Si cum se poate numi asta iubire?
Atunci cand ego-ul nu te lasa sa traiesti,invaluindu-te in agonie.
Iti e mai bine?
Sa traiesti asa?
In frica de a iesi din tiparul ,ce de mic ti-a fost creat?
Erai asa aproape,in brate ma strangeai,
Si eram aproape sigura ca din acea clipa ,tu ma iubeai,
Era ca si cum te cunosteam de la inceput
Crezand,ca cel cu chip de inger si al lui sarut
In inima mea a patruns,
Dar asta nu a fost indeajuns.
Sufletele pereche se intanlesc
Si pleaca ,chiar daca ei se iubesc
Lectiile trebuiesc invatate ,firesc
Cu Legile Universului ,traiesc.
Si vreau sa stii,iubirea mea
Eu in inima te voi purta
In drumul meu,neincetat
De a gasi dragostea.
Stii si tu la fel ca mine
Nimic nu este intamplator
Si de aceea, tu iubire,
Vei ramane doar in suflet
Chiar daca voi muri de dor .
Vreau sa stii, iti multumesc!
Pentru tot ce esti si pentru ca m-ai invatat sa iubesc.
Am descoperit in timp
Ce credeam ca e pierdut
Al meu suflet ratacit .
Acum nu te mai gasesc
Doar in vis te intanlesc
Punandu-mi inima pe jar,
Plecand iar si iar si iar.
Ma prefac ca nu imi pasa
Ca sa nu ajung ca alta data.
A ta am fost ,
Si neincetat
Zumzat de iubire
Te simt pe tine.
Sunt doar iluzii
Ce se-arata
A fricii teama,
Sa nu se piarda.
Am in minte ochii tai
Mi-a fost tare dor de ei
Dar sa stii ca nu ma-ntorc
Acolo unde e foc.
Ne-am iubit cu adevarat
Ai simtit,ti-am aratat
Desi tu ai vrut sa vezi
Ce nu te facea sa crezi.
Ai crezut ca a mea iubire
Nu e defapt pentru tine ,
Te minteai,iti confirmai,
Paranoia ii spuneai.
Avem lucruri de invatat ,
De-aia ne-am tot separat
Poate va veni candva
Clipa in care ne vom vedea
Si atunci ,iti promit
Ca vei stii cu adevarat
Ca te-am iubit,
E esential sa ierti
Ca sa poti sa nu regreti
De-aia iti scriu, iubirea mea ,
Poate vei putea candva
Sa ma ierti daca am gresit
Stii si tu ca ne-am ranit
De aceea alergam,
Spre drumuri necunoscute o luam.
Scrisa de :Patsourakos Rodo-Maria-Dolores
31.Mai.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu